bandera infosar
Pro impreare sos Agregadores de Noas RSS, incarca s'icona cun su tastu de dereta de su sorighitu e, a pustis, seletziona 'Copia Indirizzo'. Pustis copiadu su collegamentu, incolla lu in s'agregadore tuo.

Limbas&Natziones: :: Pàrreres
cumpartzi custa noa cun sos amigos tuos invia mail stampa

Pàrreres


27/10/2013

REPETITA IUVANT: w sos dialetos, w sa limba sarda comuna

de Diegu Corràine

Mai comente in totu custos annos amus iscritu in sardu. E mai, comente in custos annos, amus iscritu in cada dialetu possìbile de cada bidda e logu. Sende chi tenimus una traditzione literària in ue sos iscritores NO ant iscritu in su limbàgiu locale issoro ma in una variedade su prus subralocale possìbile, cunforma a s'època. 


Chie oe cheret sighire a iscrìere in su limbàgiu suo, lu fatzat, chi si tratet de ovoddesu, lanuseinu, aristanesu o casteddargiu; chi si tratet de baroniesu, campidanesu, ogiastrinu, costerinu o logudoresu. Ma devet ischire chi est faghende un'òpera chi non rispondet a su bisòngiu de impreare una limba comuna, generale, ufitziale, unitària, chi siat mèdiu de comunicatzione e guvernu de un'entidade istatuale sarda, in intro de custu istadu italianu o in foras.

Si est beru, tando, chi sa Limba sarda comuna est cumplementare a sos dialetos e non "contra", est finas beru chi sos chi sunt contràrios a sa Lsc, pro mantènnere sos dialetos ebbia (chi si tratet de logudoresu o de campidanesu), sunt autocolonialistas chi faghent dannu a su sardu e afortint s'italianu.

Ma, oramai, s'istòria linguìstica de sa Sarddigna, in custos ùrtimos annos, est cambiada in totu: est semper prus generale s'idea chi, pro guvernare in manera autònoma o indipendente, tocat a tènnere una norma iscrita universale in intro de su sardu. Cherimus torrare a sa soberania linguìstica pèrdida sèculos a como. E bi semus resessende, a pagu a pagu: pro como, a su nessi cun normas iscritas comunas, sas de sa Lsc. Normas chi podent garantire una personalidade natzionale sarda in Itàlia e in Europa, chi podet èssere sa limba de riferimentu de sa soberania possìbile. Dae custu resurtadu non si podet prus torrare in palas.


Duas visiones de sa limba si cunfrontant, duncas, oe: sa prima, localista sarda, est proposta petzi dae chie pessat a un'impreu personale e locale de sa limba, chi non indebìlitat su podere dominante de s'italianu; sa segunda, natzionale sarda, est afirmada oramai dae totu sas pessones chi cherent su tempus venidore de sa limba e de sa natzione sarda.

Oe, sos perìgulos prus manns pro sos Sardos sunt: a unu chirru s'idea chi s'identidade sarda non tenet bisòngiu de limba sarda; a s'àteru chirru, s'idea chi potzamus guvernare linguisticamente sa Sardigna cun duas, tres, bator normas iscritas e NO una.


Custa est sa sìntesi de s'interventu meu, eris, in Terranoa, in s'addòviu in ue su Psdaz at ufitzializadu s'apoju suo a s'afirmatzione de sa Lsc, in buca de su presidente e de su segretàriu.
Sunt totu cosas chi repitimus dae annos e chi pessamus chi agiomai non bàgiat a repìtere.

E imbetzes nono. Su chi m'at fatu praghere eris est chi, pustis agabbadu s'addòviu, s'est acurtziada gente giòvana e betza a mi nàrrere chi aiat cumpresu, in fines, s'utilidade de tènnere una norma iscrita comuna de riferimentu pro totu sa Sardigna, in prus de mantènnere cada unu e cada bidda su limbàgiu suo, orale o iscritu chi siat.

#Diegu Corràine

» in segus