bandera infosar
Pro impreare sos Agregadores de Noas RSS, incarca s'icona cun su tastu de dereta de su sorighitu e, a pustis, seletziona 'Copia Indirizzo'. Pustis copiadu su collegamentu, incolla lu in s'agregadore tuo.

Limbas&Natziones: :: Pàrreres
cumpartzi custa noa cun sos amigos tuos invia mail stampa

Pàrreres


06/07/2012

SU SARDU, SA LIMBA DE SARDIGNA: cunferèntzia in s'Universidade de Bamberga

de Diegu Corràine

Martis 3 de trìulas coladu, in s’Universidade de Bamberga (Germània), b’at àpidu una cunferèntzia dedicada a su tema “Il sardo, la lingua della Sardegna”. S’addòviu fiat organizadu dae s’assòtziu Mosaico Italiano e dae su Tzentru Linguìsticu de sa matessi universidade.

A su pùblicu de una barantina de italianos e tedescos, apo faeddadu deo. Bi fiant finas duos sardos, unu de Durgali e unu de Mògoru! B’aiat finas unu linguista de s’Universidade chi s’interessat de sardu (mescamente de Biddamanna) e àteros duos professores.

In sa cunferèntzia (fata in s’aula U2/204, in ue in antis b’aiat letzione de teologia!), apo difesu s’idea chi est su sardu sa limba natzionale de sa Sardigna, chi sena limba non b’at natzione sarda, chi bi cheret una polìtica linguìstica (e duncas una lege noa apòsita) generale e cumplessiva chi fatzat torrare a sa limba sarda su 90% de sos pitzinnos chi nche sunt perdende sa limba! In tempos in ue carchi istudiadu a s’italiana tenet dudas chi su sardu siat sa limba de sa Sardigna, su tìtulu de sa cunferèntzia no est istadu isseberadu de badas! Est naturale chi apo finas mustradu chi in Sardigna b’at bator minorias linguìsticas tuteladas  finas dae sa Lege 26/97, in sos territòrios in ue sunt presentes.

Est craru chi apo cunfirmadu duos perìgulos mannos a beru, chi costant a totu nois:  sa “trasmissione intergeneratzionale” de su sardu, chi est a puntu de si parare, torrende a nudda sa cantidade de gente chi lu podet faeddare unu cras; sa pèrdida de calidade de sa limba, semper prus colonizada dae s’italianu, in sas paràulas, in sa fonètica e in sa sintassi. 

Sa limba, sena sa leva de sos pitzinnos, est a pagos passos dae una pèntuma dae ue arriscat de no essire prus. Sa limba, sena si liberare dae sas interfèntzias italianas arriscat de pèrdere su naturale suo. Devimus parare fronte a s’assimilatzione natzionale e linguìstica chi nos est corfende in profundidade. Apo finas naradu chi, contra a custu disacatu non b’at una reatzione proportzionada nen de sas pessones nen de sos moimentos polìticos. Sende chi b’at entes, editores e pessones chi sunt faghende sa parte issoro pro afortire su sardu e sa presèntzia sua in sa sotziedade e in su territòriu.

Est craru chi, pro parare fronte a totu custu bi cheret una polìtica urgente de pianificatzione e ufitzializatzione, in cada logu e impreu, pro prima cosa in iscola, dae sos 4 annos de edade.

Apo finas cunfirmadu chi oramai in Sardigna s’est afortende su cumbinchimentu chi, pro assegurare vida e fortza a su sardu, bi cheret una norma iscrita de referèntzia pro impreos generales e formales, lassende a cada unu sa possibilidade de pronuntziare su sardu cunforma a comente costumat a fàghere a su sòlitu in domo e in sa bidda sua.

Una parte de sa cunferèntzia, duncas, l’apo dedicada a s’istòria de sas normas iscritas de sos iscritores e de sas normas fatas dae sas cumissiones de espertos, finas a s’ùrtima, adotada dae sa RAS in su 2006, sa LSC.

In fines, apo mustradu chi, in manera cumplementare a sa LSC, si podent finas iscrìere sas variedades locales dialetales de su sardu pro funtziones locales, informales. De su restu, giai si faghet e custu non cuntrastat cun s’utilidade de una norma ùnica iscrita pro s’ufitzialidade.

No est istadu fàtzile a fàghere cumprèndere a sos italianos presentes (calicunu malàidu de natzionalismu italianista e tzentralista) sas pretesas nostras de soverania linguìstica, comente deretu istòricu (limba ufitziale de sos Sardos pro a su nessi 400 annos), democràticu (art. 6 de sa Costitutzione de sa RI) e culturale (deretos linguìsticos colletivos garantidos dae Onu e Unesco), ma b’apo “proadu”. Est traballosu a distìnghere s’istòria linguìstica nostra, su naturale de sa limba sarda, dae sos dialetos italianos. Ma si cherimus afortire sa limba nostra, non podimus fàghere a mancu de crarire sas ideas nostras finas a sos apartenentes a sa “majoria”, in intro de s’Istadu e in foras. Devimus chircare amigos de su sardu in totue.

Est pro custu chi cada unu de nois devet fàghere a manera de intervènnere in totue, proponende s’idea de “TORRARE A SA LIMBA, TORRARE SA LIMBA”.


#Diegu Corràine

» in segus