bandera infosar
Pro impreare sos Agregadores de Noas RSS, incarca s'icona cun su tastu de dereta de su sorighitu e, a pustis, seletziona 'Copia Indirizzo'. Pustis copiadu su collegamentu, incolla lu in s'agregadore tuo.

Limbas&Natziones: :: Pàrreres
cumpartzi custa noa cun sos amigos tuos invia mail stampa

Pàrreres


19/10/2010

Identidade  e limba

de Diegu Corràine

Sa paràula “identidade” cheret nàrrere “èssere una cosa e no un’àtera”, duncas “èssere distintu”. A sa sola, non resessit a espressare àteru. Pro èssere prus cumpreta e definida, tenet bisòngiu de agetivos e, tando, podet èssere metafìsica, filosòfica, matemàtica, ma finas personale, colletiva, natzionale.  In custos ùrtimos sentidos, definit su “cumplessu de caraterìsticas chi distinghent una pessone o una natzione dae totu sas àteras”.

E gasi s’espressione “identidade natzionale” aunit sos elementos costitutivos de su chi, modernamente, mutimus “natzione”: territòriu, istòria, traditziones, cultura, istrutura e coesione sotziale, limba comunos. Chie si siat chi faeddet de identidade de sos Sardos non podet fàghere a mancu de ammìntere chi custa identidade est “natzionale”. Si non sende, ite identidade diat èssere? E tando non benit bene a èssere in favore de s’identidade faghende a mancu de unu de sos elementos costitutivos. De seguru non podimus faeddare de identidade de sos Sardos “sena” sa limba sarda.

E sunt in medas, intelletuales e polìticos, sos chi si prenant documentos e bucas de identidade, ma non cunsìderant sa limba. S’in casu, pro rapresentare s’identidade, preferint prus unu muru de pedra de su sartu chi non sa limba.  Sunt sos chi negant sa limba pro negare sa natzione sarda, e sos chi afirmant sa natzione sarda ma negant (o ponent a unu chirru) sa limba, ca nant chi non diat èssere fundamentale. Ma b’at finas chie si nd’importat de su sardu: o narende chi su sardu est populare e non tenet bisòngiu de agiudu, o narende, imbetzes, chi su sardu no lu faeddat prus nemos e, duncas, est mègius a l’abbandonare. 

Ma non devimus ismentigare mancu chie a paràulas est in favore de su sardu ma lu manifestat semper in italianu, non faghet perunu isfortzu pro l’impreare, iscritu o faeddadu, o no lu cheret imparare. E mancu chie ponet su sardu petzi comente sìmbulu, in su tìtulu de unu manifestu, de unu cuncursu, de unu libru o in su nùmene deu produtu cumertziale, ma lassat totu su restu, sos datos “sèrios”, in italianu. Custu arriscat de èssere petzi folclore.

O de gosi o de gasi, siat sos unos siat sos àteros, in fines sunt de acordu: negant sa limba neghende sa natzione, negant sa natzione neghende sa limba. Finas ca su sentimentu in favore de sa diversidade culturale, linguìstica, natzionale, lis paret antigu, cunservadore, reatzionàriu, populista, anticàmera de sa gherra e de su ratzismu.

E imbetzes est su contràriu, comente narat finas sa Declaratzione Universale de s’Unesco subra de sa Diversidade Culturale (2001): sa defensa e afortimentu de sa diversidade e de s’identidade culturale, e su reconnoschimentu a pare de sas comunidades diferentes, podet garantire paghe e armonia.
Nois creimus chi sa limba siat su fundamentu: sena limba, non b’at identidade natzionale! 

[dae EJA, freàrgiu 2010]

#Sarvadore Serra

» in segus