bandera infosar
Pro impreare sos Agregadores de Noas RSS, incarca s'icona cun su tastu de dereta de su sorighitu e, a pustis, seletziona 'Copia Indirizzo'. Pustis copiadu su collegamentu, incolla lu in s'agregadore tuo.

Limbas&Natziones: :: INTERVISTAS
cumpartzi custa noa cun sos amigos tuos invia mail stampa

INTERVISTAS


23/06/2014

MICHELI CÒNTINI: sa LSC, «una norma ortogràfica de su sardu, pro l’impreare in sa publicatzione bilìngue de totu sos documentos ufitziales de sa Regione»

Intervista

Micheli Còntini est nàschidu in Casteddu in su 1937.

Connoschimus a prof. Micheli Còntini dae prus de 30 annos e connoschimus sos istùdios suos cumpridos  in belle totu sa Sardigna, cun sa testimonia direta regorta dae chentinas de informadores, cun s'agiudu de istrumentos tècnicos modernos.

Si unu cheret tènnere un descritzione crara de sa variatzione fonètica de su sardu non podet fàghere a mancu de s’òpera  Etude de géographie phonétique et de phonétique instrumentale du sarde.

A su puntu chi pro redatare sa Lsu e sa Lsc, no ant pòdidu fàghere a mancu de si basare in custu “Etude” e àteros istùdios suos.

Micheli Còntini est istadu prof. in Universidade de Grenoble, pro Fonètica generale e romànica e Geolinguìstica. Como est in pensione ma sighit galu progetos comente su Atlas Linguistique Roman (ALIR) o su Atlas Linguarum Europae (ALE).

Est semper a giru, dae una cunferèntzia a s'àtera, faeddende de sardu. De seguru, in cintu de limba sarda, est s'autoridade prus connota e apretziada in su mundu.

In Sardigna, at cumintzadu su Atlante Linguìsticu Multimediale de sa Sardigna (ALiMuS).

Micheli Contini est istadu s'istudiosu determinante in s'istabilimentu de sas normas iscritas de sa Lsc. Sena s'autoridade acadèmica e sientìfica sua, sa Lsc non diat esìstere e non diat tènnere sas caraterìsticas de mediatzione e echilìbriu intre totu su sardu chi tenet e chi sunt reconnotas in su mundu de sas limbas istandardizadas. Sos Sardos li devent (e l'ant a dèvere) torrare gràtzias pro àere agiuadu a dare una norma iscrita ufitziale a sa limba sarda.

Ammentende su ruolu determinante suo in sa Lsc, faghimus carchi pregonta a prof. Micheli Còntini.

• Ite relatzione tenet o at tentu, Vostè, cun sa elaboratzione de sas normas iscritas de sa Limba sarda comuna? 

In contu de LSC, de seguru tocat a ischire chi, in sa Cummissione cherta dae Soru, so istadu unu de sos partetzipantes chi at operadu e at 'ispintu' de prus pro la fàghere. "Pour le meilleur et pour le pire! [In su bonu e in su malu!]“ 

• A totu sos chi crìticant sa Lsc, chi l’atrìbuint totu sos males chi patit su sardu, ite lis podet nàrrere?

Apo a nàrrere chi, pro mene, sa finalidade de sa Lsc fiat crara giai dae su cumintzu: si trataiat de propònnere una norma ortogràfica de su sardu, pro l’impreare in sa publicatzione bilìngue de totu sos documentos ufitziales de sa Regione (chi, a pàrrere meu, deviat pertocare finas sas Provìntzias).

• Ma sa Lsc no est una limba —comente narat calicunu— foras de sa realidade linguìstica?

Deo pesso chi finas sas chircas meas fatas in ‘totue’ in contu de istrutura fonètica de sos limbàgios de s’Ìsula, cumpretadas dae sas chircas de sa Dr. Maria G. Cossu, ant postu in craru chi sa Lsc currispondet, belle in totu, a su limbàgiu de Neoneli o a sa de Samugheo (cunforma a sas solutziones adotadas), cun assimìgios mannos a sas variedades de sas biddas a probe.

• Tando, sa Lsc non tenet nudda de arbitràriu o de imbentadu?

Non si tratat de una variedade de sardu arbitrària, de una limba fata “a taulinu” e, galu de mancu, de una genia de esperanto insulare, comente apo pòdidu lèghere e intèndere dae unos cantos ‘ispetzialistas’ locales…

• Ma una norma istandard no arriscat de cambiare in sentidu negativu sas abitùdines, finas orales, de sos chi faeddant?

No apo mai pessadu chi tochet a impònnere sa Lsc a totu sos chi iscrient o chi diant bòlere iscrìere in sardu e, prus pagu puru, comente limba faeddada, chi diat èssere unu progetu gasi ridìculu chi non b’est mancu su tantu de nde sighire a faeddare.

• Ite nde pessat, Vostè, de sa teoria chi b’at duas limbas sardas —no una—, distintas dae làcanas craras, incumpatìbiles a pare, dae ue non si nche diat pòdere tirare peruna norma iscrita comuna?

Apo a nàrrere, pro agabbare, chi non tèngio peruna gana de mi ghetare in cuntierras sena cabu, inùtiles, e a bias de perunu valore sientìficu, in contu de sardu, de sa caraterìstica sua de limba dialetizada —cosa chi a bisu meu no est unu pecu o unu difetu ma costìtuit una richesa linguìstica manna—, in contu de partziduras linguìsticas arbitràrias e de giudìtzios de calidade, eredados dae s’època de su canònigu nostru de Piaghe! 

Non tèngio peruna gana de polèmicas.

...

Torramus gràtzias a prof. Còntini, pro sa craresa e sa firmesa sua. A nàrrere su beru, totu sas cuntierras in contu de sardu, de su naturale suo, nos parent iscusas pro cunfirmare sa fortza de s’italianu contra a su sardu e pro NO iscrìere, publicare documentos in sa limba nostra, pro nd’mpeigare s’ufitzialidade sua.

A pustis de 30 annos, imbetzes de iscrìere cantu prus si podet (cale si siat cosa e in cale si siat manera), semus galu gherrende in contu de “comente” iscrìere in sardu, chi no est sa finalidade de sa polìtica linguìstica, ma petzi un’aina, unu mèdiu!


#red. Limbas & Natziones

» in segus