bandera infosar
Pro impreare sos Agregadores de Noas RSS, incarca s'icona cun su tastu de dereta de su sorighitu e, a pustis, seletziona 'Copia Indirizzo'. Pustis copiadu su collegamentu, incolla lu in s'agregadore tuo.

Limbas&Natziones: :: INTERVISTAS
cumpartzi custa noa cun sos amigos tuos invia mail stampa

INTERVISTAS


06/08/2011

Su sardu devet èssere "limba de totus, limba pro totu".

Intervista a Diegu Corràine (IlMinuto)

(IlMinuto) - Casteddu, 5 de su mesi de austu - Est lompiu a s'atóbiu númeru tres "Ndi chistionaus impari": sa fentana noa de "IlMinuto" chi chistionat de sa língua sarda e de sa política linguística. Custa cida sa redatzioni intervistat a Diego Corràine, segretàriu de sa Sotziedade pro sa Limba Sarda, membru de s'Osservatoriu de la Limba Sarda, diretori de sa sotziedadi editoriali Papiros de Nùgoro e furriadori in sardu de sa Pimpa de Altan.

Diegu Corràine: membru de sa Cummissioni incarrigada de su Guvernu Sardu de aprontai una proposta de lìngua sarda de referèntzia (sa LSU e agoa sa LSC), si contat custa esperiéntzia?

Amus gherradu pro annos pro atuare s'art. 6 de sa Costitutzione italiana (Tutela de sas minorias linguìsticas) e in su 1999 amus tentu sa Lege 482 chi reconnoschet a su sardu (sa segunda limba de s'istadu italianu pro cantidade de pessones chi la faeddant) ufitzialidade in àmbitos e usos importantes comente su mundu de s'informatzione, s'iscola, s'amministratzione. Est su chi mutimus "normalizatzione" de una limba, diat èssere su de fàghere a manera chi siat de impreu "normale" in sa sotziedade. Est craru chi un'ufitzialidade bera e prena est mala a praticare si non b'at a su mancu una norma de iscritura unìvoca de sos documentos (istatutos, leges, carta de identidade, cartellones, publitzidade, inditos, etc.). Ca sa novidade a cunfrontu de su tempus coladu finas reghente est chi non cherimus sa limba petzi in literadura o pro faeddare cada die ebbia, ma in cada àmbitu e usu, commente limba normale, in sa sotziedade e in su territòriu. Pro fàghere totu custu e àteru b'at bisòngiu de una limba generale chi tèngiat règulas craras e seguras, costantes e coerentes. Est su chi mutimus "normativizatzione" de una limba, duncas s'òpera sièntifica de dare una "normativa" a sa limba de unu logu.  Est sa chi cramamus limba de referèntzia. De su restu, sa limba iscrita de sos iscritores, in totu sos sèculos colados, s'acuartziaiat meda a custu. Perunu iscritore at iscritu mai cunforma a sa variedade locale/personale sua, ca teniat s'idea de tènnere unu pùblicu de letores cantu prus mannu possìbile: totu sos Sardos. Sa limba orale est un'àtera cosa, est giustu e bellu chi siat diferente dae logu in logu. Ma podet/devet andare de acordu cun una norma iscrita universale.

Tando sa norma iscrita "mèdiat" sas diferèntzias de sa limba faeddada, ma no est "esclusiva". Est craru chi non podet èssere una mèdia matemàtica. In perunu limba l'est.

Sa Lsu est de su 2001 e sa Lsc de su 2006. Ambas sunt propostas de "normas" de referèntzia pro iscrìere in sardu in manera universale e ufitziale. Est, e est istadu, unu resurtadu istòricu pro totu sa limba sarda, ca, in fines, su pòpulu sardu s'at dadu règulas craras de referèntzia iscrita, chi li cunsentint un'impreu ufitziale e s'elaboratzione de terminologias addatas a sa modernidade in cale si siat setore de sa vida. Duncas, amus fatu su chi àteras limbas ant fatu, cando si cheriant ufitziales. Sa diferèntzia intre Lsu e Lsc est

So istadu cuntentu meda de àere leadu parte in custas cumissiones. Est istada un'esperièntzia chi diat infervorare a chie si siat. A pònnere sas bases firmas de sa limba iscrita ponet cuntentesa, sentidu de dinnidade e de istima pro sa limba e pro sa natzione sarda. Pro mene est unu praghere mannu, sende chi su cunfrontu, a bias, est istadu tostu e forte. Ma est naturale, in totu sas limbas e cumissiones chi si sunt interessadas de sa sorte de una limba. Sa cosa bella est chi sa prima proposta, sa Lsu, l'ant firmada totu sos membros de sa Cumissione incarrigada dae sos Assessores de tando, in antis Ballero a pustis Onida, e dae sas firmas autògrafas in su documentu originale. Si calicunu, a pustis, at cambiadu idea, custu no nche catzat balia peruna a su traballu fatu. Sa Lsc est istadu su frutu de unu cunfrontu in una sutacumissione linguìstica incarrigada dae su Presidente Soru in su 2005 de elaborare una proposta de norma de referèntzia iscrita pro su sardu e, pustis de custu cunfrontu, de una detzisione de sa Giunta Soru matessi. Duncas sa proposta Lsc est frutu de una detzisione polìtica (chi carchi membru de sa cumissione esseret istadu de acordu o nono) leada dae sa Giunta. Mèritu istòricu de su presidente Soru e de s'Assessore de sa cultura Elisabetta Pilia.

Sa Lsc no est in alternativa a sas variedades locales (in pràtica prus de 300, una cada comuna de Sardigna) ma est cumplementare, in prus. Cadaunu est mere de faeddare su limbàgiu suo. Ma agiungo finas chi cadaunu "podet iscrìere" cunforma a sa variedade sua o ispirende·si a una variedade proposta dae sos iscritores de su tempus presente o coladu.

In peruna limba, sa norma iscrita si ponet contra a sas variedades orales ("oe deo o bois"!), ma est un'integratzione, chi projetat sas variedades locales foras de sa bidda. Podimus nàrrere chi sa norma iscrita generale, comuna, balet pro cuncambiare messàgios "foras" de sas làcanas de bidda, sa norma orale/iscrita locale pro cumprire sa matessi finalidade "in intro" de sa bidda.

Ma ita bolit narri "mèdia"?

In cale si siat ocasione, cando faeddamus de "mesania" o "mèdia" tocat a istabilire semper cale sunt sos "estremos". Si nono, comente faghimus a nàrrere chi una cosa est "in mesu". Est comente cando naramus "est a manca" o "est a dereta". "A manca de ite"? Totu est relativu a su puntu de referèntzia chi isseberamus.

In contu de limba sarda, tocat a istabilire comente collocare sas diferèntzias chi si presentant in totu sos casos in ue, dae una base latina comuna, tenimus resurtados diferentes, dae logu in logu.

Est crara finas una cosa: si sa limba est ogetiva sua, diferentes sunt sas ideas chi nde tenet cadaunu de nois, cunforma a su "puntu de vista" sugetivu suo. Si pro unu paragone, leamus sa base latina LUCE(M), tenimus comente resurtadu reale lu°e, luxi, luge, luke, lugi, luhe, lughe. No est lughe e luxi ebbia, comente calicunu diat chèrrere rapresentare, ca cheret bìdere una parte ebbia de "totu" sa limba.

E tando comente podimus dispònnere custos resurtados reales? In ambas cumissiones su critèriu est istadu su de definire una lìnia evolutiva, moende pròpiu dae sa mesura-campione latina comuna LUCE(M). Duncas luke de Irgoli/Orosei est su resurtadu prus a curtzu a su latinu (su livellu 0, ponimus) e luxi su resurtadu prus a largu (su livellu 10, ponimus), su de Casteddu. Sena chi apat prus valore o de mancu su de èssere prus a curtzu o prus a largu. E tando in sutzessione volutiva podimus tènnere luke, lu°e, luhe, lughe, luge, lugi, luxi.

Sos resurtados mèdios sunt lughe, luge. Su primu de s'àrea chi andat dae sa Sardigna de mesu a susu, su segundu tìpicu de sa Sardigna sud-orientale. Non tenimus unu resurtadu matematicamente mèdiu intre lughe, luge. Ambas cumissiones ant isseberadu lughe, comente resurtadu prus rapresentativu de sa limba sarda, cumplessivamente, ca mantenet s'oclusividade originària de su latinu. Gasi pro totu sos casos de evolutzione de sa -C- (pronùntziada K) de su latinu. Una cosa est crara: si no esseret isseberadu su resurtadu lughe, paghe, etc, s'alternativa podiat èssere luge, page, ma non luxi, paxi, o luke, pake, chi sunt una de sas estremidades. Un'àteru casu: resurtadu Lsc de su lat. FILIUM est istadu fìgiu, non sa variedade setentrionale fizu o sa meridionale fillu.

Gasi etotu sas cumissiones ant preferidu comente resurtadu tìpicu limba (est beru o nono chi cando cherimus rapresentare sa singularidade de su sardu faeddamus de limba e non de lingua, sende chi lingua tèngiat su matessi valore e dinnidade) e iscola, ispina, e non lingua, scola, spina, etc. Ant fatu bene o ant fatu male? Semper chistione de puntos de vista. Est beru chi in custos casos s'issèberu est prus a curtzu a sas variedades setentrionales, ma in àteros casos est prus a curtzu a sas meridionales ( in Lsc, crèsia e non chexa, creja, chègia, cesa, l°esia, etc.; prus e non cius, pius; lavra e non lara, etc.). Cun carchi curretivu chi paret prus a curtzu a sas variedades de cabu de susu. Ma cando semus faeddende e faghende a manera chi su sardu siat limba ufitziale, la devimus agabbare cun sos localismos. Cadaunu faeddet e iscriat ecomment li paret, finas in sas variedades literàrias, a sa logudoresa, a sa nuoresa, a sa baroniesa, a sa casteddàrgia. Ma sa limba "bandera", istandard, chi nos devet rapresentare comente Sardos est un'àtera cosa: sa Lsc, chi de su restu est isperimentale e si podet semper acontzare.

Su chi chèrgio nàrrere est chi sa "mèdia" no est geogràfica ma evolutiva foneticamente e morfologicamente. Non podet andare bene pro una "bandera" linguìstica, un'istandard, una proposta tropu arcàica comente su limbàgiu de Orosei/Irgoli ne una tropu evòlvida comente su de Casteddu.

Ma sa norma Lsc balit fintzas po is atras lìnguas fueddadas in Sardigna?

Nono. Sa norma iscrita de sa Lsc balet pro su sardu ebbia, chi est sa limba natzionale de sos Sardos. Gadduresu, tataresu, aligheresu, tabarchinu, sunt limbas minoritàrias in intro de su territòriu de Sardigna, e in sos territòrios in ue sunt faeddadas tenent sos matessi deretos de su sardu. Ma si non tenent una norma iscrita de referèntzia, si la devent fàghere, finas cun s'agiudu de sa Ras e devent pretèndere chi siat ufitzializada dae sa Giunta regionale e est capitadu commentcun sa Lsc.

E su logudoresu e su campidanesu ita funt?

Sunt modellos literàrios non limbas reales. Sunt astratziones propostas dae sos iscritores in su tempus. Sunt s'espressione de modellos literàrios, cando non fiat de atualidade s'impreu ufitziale de su sardu. E non sunt mancu omogèneos in intro issoro. In su chi mutimus logudoresu, b'at chie iscriet fiore chie frore. Non b'at règula.

Sunt resurtadu de un'atividade creativa chi fiat fundada a unu chirru in sa lìnia Tàtatri/Otierie a s'àteru in Casteddu. Logudor esu est agetivu de Logudoro, unu de sos giassos istòricos de Sardigna. No est una limba ma una modalidade espressiva, a iscrìere "a sa logudoresa". Ma dae custu non podimus arribbare a nàrrere chi su mesu de Sardigna faeddat in "logudoresu", comente chi s'orgolesu, su durgalesu, su garteddesu, s'oroteddesu, etc. "derivent, nascant" dae su logudoresu. Gasi etotu pro su chi mutint campidanesu, modernamente.
Como chi sas leges nos autorizant a un'impreu ufitziale, s'utilidade de un'istandard est de una craresa assoluta.

Ma si calicunu cheret sighire a iscrìere a sa logudoresa o a sa casteddàrgia o a sa baroniesa, etc. (o in variedades galu prus locales) est mere de lu fàghere. Custu non cuntrastat cun su bisòngiu/profetu de una limba istandard suoralocale, chi abbarrat firmu e "ineludìbile", a la nàrrere cun unu faeddu modernu e cultu.


In annus meda de impìgniu po sa lìngua sarda at agatau strobus?

Caduanu de nois devet gherrare in su mundu in ue est, non podet idealizare o pretèndere chi totus siant de acordu. Semus in un'època istraordinària, finas cun sas cuntierras, sas gherras, sos cuntrastos, ma finas cun sa voluntade de unidade chi est binchende, semus aunidos in s'istima pro su sardu. Chie non tenet istima non gherrat, comente càpitat in cale si siat natzione chi est gherrende pro esistire. Finas pro fraigare sas cosas mègius, b'at pàrreres diferentes. Tando, a bi pessare bene, finas, su "istrobbu" chi naras tue est naturale

In custos ùrtimos annos semus intro de unu "renaschimentu" beru de sa limba e de sa natzione sarda. Un'època particulare, in ue sa limba s'agatat in una cunditzione de debilesa manna, ma in ue però ischimus e connoschimus sos males e sos mèdios chi bi cherent pro sanare. Bidimus ite ant fatu àteras limbas pro aguantare e s'afortire. Tenimus leges in favore, ca amus gherradu pro las otènnere, e tenimus prus istrumentos linguìsticos e econòmicos. In sa debilesa, semus prus fortes. In prus, sa telemàtica e s'informàtica nos podent agiuare a fàghere mègius e prus in presse su chi àteras limbas ant fatu in tempus meda. E cheret fatu deretu, ca sa limba "non nos dat tempus"!

Po Diegu Corràine ita iat a depi fai su Guvernu de Sardigna po su sardu?

Bi cheret una lege de polìtica linguìstica chi aunat su mègius de sa Lege 26  e de sa 482, paris cun sos resurtados giurìdicos e pràticos oftentos dae àteras limbas, in intro de s'Istadu italianu e in foras.

Ma, dae deretu, tocat a praticare sa limba semper e in totue, dae Casteddu a cada bidda, in manera ufitziale. Nos devimus "inghiriare" de limba in totue, cun sa cartellonìstica, sa publitzidade, sos inditos. Non devimus pèrdere peruna ocasione de "mustrare" su sardu. Sas Retes Sotziales sunt unu mèdiu de espansione poderosu pro sa limba sarda.

Deo so animosu: su sardu s'at a afortire, macari b'apat galu carchi contràriu, finas in su mundu de sos istudiados. Ma sunt semper de mancu e sos chi semus in favore semper de prus. Finas ca nos semus abbigende chi est una de sas ùrtimas ocasiones pro afirmare, afortire, ufitzializare su sardu. Cadaunu devet fàghere sa parte sua. Ca nemos l'at a fàghere in parte nostra.

Sèmpiri fueddendi de lìngua sarda: progetus po su tempus benidori?

Chèrgio sighire, paris cun sos àteros amigos e giòvanos chi bi creent, a operare pro crèschere sa presèntzia de sa limba sarda in sa sotziedade e in su territòriu, cun rivistas, libros, mèdios de promotzione e impreu de su sardu, ràdiu e televisione, pro propònnere s'impreu de su sardu a entes, impresas, movimentos, assòtzios.
Devimus isperimentare un'educatzione linguìstica chi non siat petzi iscolàstica ma sotziale, e una poliìtica linguìstica dae "bassu", sena isetare chi si moat dae "artu". Sa presèntzia in s'iscola de su sardu, finas a s'Universidade, est istratègica, però. Ca cunditzionat positivamente s'isvilupu de totu sa limba, in totue. Devimus imparare dae sa polìtica de immersione linguìstica de sos Catalanos, ma finas dae àteras esperìntzia, sena lassare de isperimentare finas solutziones "nostras". Ma devimus gherrare dae deretu pro isfrutare totu sas possibilidades chi nos dant sas leges in vigore, sena isetare su "mègius", chi però devimus chircare e fraigare.

Su sardu devet èssere "limba de totus, limba pro totu" e "semper e in totue". E at a bìnchere contra a totu sas fortzas contràrias.


#Diegu Corràine

» in segus